Exista si oameni in lume care pot sa zica ca se bucura cand merg la scoala.Dar desigur asta nu este cazul nostru,al liceenilor romani. Viata noastra cum ar fi descrisa?
Ziua incepe cu cafea facuta instant la masinaria de pe hol. Nu conteaza ce fel de cafea e,atata timp cat contine cofeina este perfecta. Pentru altii incepe cu tot cu cafea la o tigara in fumoarul de peste drum. Pentru acei dintre noi prezenti la scoala care ne straduim intr-un liceu cu un oarecare prestigiu in oras si in tara, viata devine mai mult sau mai putin suportabila odata ce se suna de intrare. In unele cazuri nu exista probleme si suntem scutiti de eforturi mari, dar in cazul profesorilor mai stricti se prea poate sa nu stam atat de linistiti. Oricum incercam sa jonglam printre ore, asteptam sa se sune de iesire sau si mai mult sa se termine ziua. Mai e juma de ora…mai sunt 25 de minute…ii soptesti colegei/colegului de banca:inca 10… Dar scoala nu e oricum un iad. Who am I kidding? Partea cea mai proasta e ca vacanta iti da iluzia ca esti liber cand defapt te intorci la ora 8 dimineata intr-o zi de luni in aceeasi banca si iti vine sa adormi, sa iti smulgi parul din cap ca nu mai intelegi nimic si totusi nu poti,tot ce faci e sa dormitezi cu ochii deschisi in timp ce mana scrie fara tine. Mai pictezi ceva pe banca,ca tot e proprietatea scolii si tot tu o stergi oricum la sfarsitul semestrului si te rogi din tot sufletul la Dumnezeu sa te ierte de pacate ca nu exista iad mai mare decat sa fii scos la tabla intr-o zi ca asta. Speri sa iesi cu bine dupa toate orele= sa nu te trezesti cu note microscopice.
Totusi,multi ne-ar zice ca suntem norocosi. In unele zile ne consideram mai norocosi decat altii,in altele norocul devine ghinion. Exista normal si specia de elevi total nepasatori,dar nu sunt de blamat, fata de ceilalti care ne stresam sa o scoatem la capat si o dam in bara din cauza stresului.Pana la urma totul e relativ.
Dar de la o varsta, cand te apropii de pragul de adult iti vine sila sa mai scoti o foaie sa scrii “Test” sau ”Lucrare de control” ca titlu,cum faceai si pe la vreo 7-8 ani. si sa incerci fie sa reproduci niste date fie sa calculezi cu ajutorul unor formule pe care multi nu le mai vad niciodata. Iti vine greu sa iesi la tabla cand deja practic ti-ai venit in fire dupa perioada hormonala adolescentina. Sa fii controlat acum e mai dificil decat in timpul apogeului varstei. Cel putin eu deja simt ca a trece din nou printr-un Bacalaureat, care, ca structura, nu o sa fie foarte diferit de Capacitatea pe care am dat-o acum ceva timp, este o tortura. Sa ma stresez cu meditatii, sa invat la materii pe care deja le infund cu greu in creier,dar le scot foarte usor deja pare ceva extras dintr-un film horror. Mai e totusi inca un pic de copilarie.
Viata de elev? Incremeneste 8 ore pe acelasi scaun si doar in cazul in care nu ai de lucru pentru teme/lucrari/teze pentru urmatoarea zi u’re free! E un job,dar nu un job oarecare. Ai mult mai mult decat un sef. Probabil chiar peste zece. Sa le faci pe plac la toti nu e asa de usor precum pare. Mai calci stramb, o mai dai in bara.
E doar o simulare de viata. Nu e viata adevarata. Sa gresesti e omenesc. Daca te regasesti in toate de mai sus un simplu sfat: relax, chill, mai ai dreptul sa respiri…deocamdata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu